Despre ereziile nerozilor

Lidia Popa

Atacul sistematic asupra importanței geniului literar al culturii românești este o dovadă a neputinței de al depăși prin creația proprie a oricărui scriitor care recurge la acest gest manifestându-și prin fenomenul invidiei dezacordul cu opera pe care nu a avut nici măcar simpla curiozitate de a o studia. Ar fi fost suficient să citim "Memento mori" https://lidiapopablog.wordpress.com/2017/01/15/memento-mori-di-mihai-eminescu/ pentru a înțelege că harul nu vine ca o inspirație cumsecade dacă nu încerci să il modelezi după chipul și asemănarea ta, pentru că de aceea te numești creator și nu ești doar simpla creație a Celui ce a creat.

“Părând pe veci a răsări,
din urmă moartea-l paște,
căci toți se nasc spre a muri
și mor spre a se naște.”
(Mihai Eminescu)

Oare de câte ori o fi murit poetul în singurătate, neînțeles mai înainte ca opera să fi devenit atât de cunoscută internațional ca mai apoi să vină un nerod cu aere de filosof de cartier care să afirme că este depășit doar pentru că a avut fericirea de a se naște în timpul lui “căutare pe internet pentru rime”. Asumă-ți riscul că devenirea ta poete trece prin studiul geniilor literaturii mondiale fără a influența soarta a ceea ce va fi să fii dacă vei merita îndeajuns nemurirea.

Cu talentul nu te naști, el se cultivă.

“Tu vrei un om să te socoți,
cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toți,
s-ar naște iarăși oameni.”
(Mihai Eminescu)

Fii curios să înțelegi despre înțelepciunea altora dacă dorești să fii înțelept. Nu este suficient să scrii cuvinte, ori să pui punct după fiecare cuvânt pentru a te numi poet – ideator de cuget.
©️ Lidia Popa